Valorizarea economică a educației – Andrei Munteanu

1

Astăzi a fost lansată o care nouă care se numește „Valorizarea economică a educație”, autorul Andrei Munteanu. Noua carte provoacă interes, luând în considerație că la lansare au participat numeroși oameni care au fost activi și au dat întrebări către autor.

  • Autorul a oferit un interviu pentru CivikaTV în care a dat mai multe răspunsuri.

Andrei Munteanu spune că această carte este o contribuție a sa pentru a provoca oamenii să conștientizeze cât este de important este să punem accent pe valorizarea economică a educației, pentru a avea un impact benefic în ridicarea economiei țării.


CivikaTV: – De ce cartea se întitulează „Valorizarea economică a educaţiei”?

Andrei Munteanu: – Există o sumedenie de surse care dezvăluie că în trecutul istoric al omenirii educaţia nu tot timpul a fost una constructivă. De ce să nu recunoaştem? – în multe ţări ale lumii până-n zilele noastre copiii sunt învăţaţi să citească şi să scrie pentru a li se crea „impresia”, sau mai degrabă iluzia, că la şcoală sunt ajutaţi – adică sunt „educaţi” – dar prin conţinuturile care li se impun, de fapt în mare parte li se distruge curiozitatea inerentă majorităţii absolute a copiilor. Copiilor li se impune să poată citi şi scrie pentru ca prin conţinuturi şi metode focusate pe anumite scopuri, să fie mai uşor manipulaţi, pentru a fi mai docili anumitor interese de grup. Atare abordări sunt departe de a fi benefice generaţiei în creştere, şi nu urmăresc scopul de a pregăti tinerii pentru viaţă, ca să poată înfrunta viitorul imprevizibil cu suficientă convingere în capacităţile proprii, şi de a consolida societatea cu abilităţi să-şi asigure un trai decent. Tinerii nu sunt ajutaţi să înţeleagă cum pot beneficia de pe urma securizării economice a statului, ca o precondiţie chint-esenţială a şanselor de creştere a securităţii sociale a fiecărui cetăţean în parte.
Cartea se întitulează „Valorizarea economică a educaţiei” pornind de la gândul că, din păcate R.M. în deosebi, dar în mare parte şi cultura educaţională românească, mai poate fi caracterizată de o lacună a insuficienţei de formare a abilităţilor pentru asigurarea unei culturi economice care nu favorizează şansele de creştere economică. Doar ca un mic exemplu, la nivel de observaţie – dacă în R.M. s-ar efectua un studiu cu privire la disfuncţiile de învăţare care apar la copii şi tineri de pe urma procesului educaţional destructiv, cred că rezultatele ar fi mult mai convingătoare. Pentru atare studii, însă, foarte puţin probabil este posibil de a obţine finanţare din partea statului. Conflictul major din societatea moldovenească trebuie dezvăluit mai întâi de toate din sistemul educaţional, iar această provocare nu poate fi realizată cu manageri de nivel superior sau mediu fără calificări avansate specifice acestor necesităţi vitale.

Ce aşteptări vă ataşaţi de apariţia acestei cărţi?
Consider că tema valorizării economice a educaţiei va fi viabilă atâta timp cât vor exista dezechilibre economice. Însă, când vorbesc despre dezechilibrele economice, nu vreau să fiu înţeles ca un cineva care face aluzii la nevoia de a lua calea cultivării unui egalitarism, dar calea cultivării unei cunoaşteri avansate, aplicării şi securizării echităţii sociale ca o premisă inevitabilă a şanselor de creştere economică.
Pornind de la această opinie, aşteptările mele sunt ca această carte să constituie mai întâi de toate un fel de „ghid” şi platformă de dezbateri în formarea abilităţilor atitudinale faţă de educaţie, la diverse nivele. Părinţii pot beneficia prin a înţelege mai bine şi a putea forma o atitudine mai constructivă faţă de calitatea prestaţiei din partea profesorilor, fie din şcolile publice sau private. Elevii din clasele mai mari de liceu la fel pot folosi această carte pentru a-şi forma o viziune mult mai benefică de a se antrena mai calificat în formarea „cererii şi ofertei” de prestaţie educaţională, care li se oferă. Profesorii pot folosi această carte pentru a urgenta şi ghida mai bine procesul de creştere a valorii economice a procesului educaţional, de productivitate educaţională, dar şi mai important – pentru a se „echipa” cu argumente ştiinţifice în dialogul cu guvernul şi societatea, în polemica cu privire la discriminarea economică la care sunt supuşi, atât din partea guvernului cât şi a unor categorii sociale încă influente din societate, pentru a aplica argumente mai substanţiale în argumentarea, că securizarea economică a profesorilor nu este un capriciu ci un factor primordial al şanselor de dezvoltare a statului; de securizare economică a acestuia.
Nu în ultimul rând, cartea poate fi o sursă de inspiraţie pentru cercetătorii din domeniul ştiinţelor educaţionale, oferind şi o serie de referinţe/alte resurse pe care le pot căuta şi studia mai extins, precum şi pentru formarea economiştilor profesionişti din R.M., care, din observaţii şi cunoaştere asupra situaţiei, sunt formaţi în cea mai mare parte cu viziuni asupra economiei reale şi mai puţin cu o viziune mai profesionistă asupra factorului uman în dezvoltarea economică, rolul motivaţiei, accentele asupra conţinuturilor în formarea economiştilor în particular şi a culturii economice în general în R.M.
O mare aşteptare a lansării acestei cărţi este şi viziunea de a contribui la conştientizarea unui fapt major – cea mai mare responsabilitate a oricărei societăţi care-şi doreşte să constituie un stat suveran, este de a-şi păstra economia în stare bună, viabilă. Dezvoltarea economică este primul şi efectiv singurul indiciu al asigurării durabilităţii unei ţări şi securizării ţării. Nici o ţară din lume care nu are economie dezvoltată nu a reuşit să realizeze acest scop nobil fără a produce mai întâi de toate un sistem educaţional format şi dezvoltat pe baza acestui scop major – valorizarea economică a educaţiei ca precondiţie a creşterii economice. Îmi doresc să aduc o contribuţie la consolidarea culturii economice prin reforma educaţională, şi la conştientizarea faptului că dezvoltarea economică este pilonul major al consolidări păcii regionale şi mondiale. În condiţii de dezvoltare economică dinamică, omenirea este mult mai predispusă spre soluţionare a conflictelor pe cale paşnică – prin mediere, negocieri, soluţii paşnice, creativitate, decât în trecutul istoric când economia mondială nu înregistra tempou de dezvoltare economică. Acest fapt se observă evident după apariţia ştiinţei economia educaţiei, de prin anii 1950, descris cu mai multe detalii în carte.
Îmi doresc enorm ca această lucrare să constituie un bun început de polemici şi coeziune constructive pe scopul ca educaţia, să fie un factor de conştientizare şi avansare cât mai rapidă a echităţii sociale, prin educaţie de mai bună calitate. Educaţia care nu ajută la dezvoltare economică nu poate fi considerată echitabilă; o astfel de educaţie este mult mai costisitoare pentru minoritatea care înţeleg aceste subtilităţi, cel puţin din 2 considerente mari: (I) sunt nevoiţi să cheltuiască mult mai multe resurse de bani, timp şi eforturi pentru a obţine educaţia care şi-o doresc şi (II) categoriile de persoane care au dificultăţi mari de a înţelege şi care nu sunt ajutate să înţeleagă, pot constitui un factor de torpilare inconştientă a şanselor de implementare a ideilor economice progresiste.

Cui este destinată această carte?
Cartea este destinată efectiv oricărui cetăţean care manifestă interes de a găsi soluţii-„scurtături” de depăşire a crizei grave în care R.M. continuă să fie, iar mai exact, categoriile de beneficiari sunt efectiv toţi care-şi doresc un trai cu demnitate. Probabil nu în ultimul rând, această carte poate fi de mare ajutor şi exponenţilor clasei politice care, dacă eventual cunosc şi înţeleg ce este interesul de stat faţă de formarea unui stoc critic de capital uman pentru asigurarea funcţionalităţii şi securităţii unui stat, această carte îi poate ajuta considerabil sub aspectul cum acest scop poate fi realizat.

Ce le doriţi potenţialilor cititori ai cărţii: „Valorizarea economică a educaţiei”?
Din punctul de vedere al subsemnatului, orice carte trebuie să provoace cât mai multe întrebări. De altfel, orice lecţie bună, trebuie să provoace cât mai multe întrebări dar şi gândire superioară celei de până la ascultarea unei lecţii, sau lecturarea unei cărţi. Dar, tot odată lecturile trebuiesc selectate.
Potenţialilor cititori le doresc, pentru eventuală citire a acestei lucrări, să se stăruie să evite orice abilităţi de citire rapidă, astfel încât de pe urma acesteia să conştientizeze şi mai mult că nu orice fel de educaţie poate ajuta cu adevărat la realizarea scopului nostru comun, al cetăţenilor din R.M. – de a realiza o turnură în sistemul de educaţie ca precondiţie chint-esenţială pentru şansele de a deveni un stat viabil; indiscutabil toţi ne dorim. Noi putem să elogiem încă mult valorile noastre indiscutabil sacre, cum ar fi: limba română, eroii neamului, istoria, etc., dar, dacă nu vom învăţa să avansăm dinamismul economic pe vector de creştere, pe termen mediu şi lung, aceste elogii pot deveni tot mai devalorizate pentru că – dincolo de toate teoriile şi filozofiile care există – fiinţa umană este fiinţă economică; comportamentul social este determinat în cea mai mare parte de motivaţia şi de bunăstarea economică.

A comunicat Andrei MUNTEANU pentru CivikaTV.

Distribuie acest articol pe Facebook 👍🏻

Share.

1 Comment

  1. Economizarea educației (economolatria) matematizează (platizează) mentalul uman, îl pragmatizează excesiv și chiar dezechilibrează (americanizează). Teosofia, etnoistoria și economia sunt gloria unei nații.

Leave A Reply